Prin Caraiman, Jepii mici si Jepii mari

Hai sa iti povestesc, pe scurt, cum a fost in Caraiman.
Am ales sa urcam pe traseul Jepii mici, un traseu care mi s-a parut destul greu, avand in vedere ca n-am mai urcat pe munte atatia kilometri. Am urcat de la Busteni (885 m) pana la cabana Caraiman situata la altitudinea de 2025 metri.

Traseul a fost destul de dificil, cu zone in care a trebuit sa ne tinem de lanturi sau cabluri, mergand pe marginea prapastiei. Eu aveam o febra musculara imensa, dar pe parcurs am reusit sa scap de ea, insa a revenit spre sfarsitul traseului. Am facut vreo 4 popasuri de cate 2 – 3 minute pentru a ne trage sufletul si o pauza pentru a manca. Peisajul a fost foarte frumos, iar ursii au lipsit cu desavarsire, din pacate…

Cabana este mititica si din pacate nu prea ai ce sa cumperi, in afara de apa si sucuri. Simteam nevoia sa mananc ciocolata pentru ca transpirasem foarte mult si nu mai aveam pic de energie. Ne-am cazat (aveam rezevare facuta dinainte) in camera noastra cu 5 paturi, din care 2 supra-etajate. Nu stau sa va povestesc cum arata cabana pentru ca peste 99% dintre turisti doar fac un popas la cabana si apoi isi continua drumul spre Crucea Caraiman, Babele sau Varful Omu.

Apropo, era un frig de crapa parul pe tine de frig ce era, plus ca batea si vantul, brrrr. Jos in Busteni erau 25 grade iar sus 14, dar de la vant se simteau mult mai putine. A fost innorat cam tot timpul, parca norii stateau special doar deasupra noastra. Am facut poze, o parte le-am pus pe facebook, dar sunt dezamagit de mine, de faptul ca nu sunt fotogenic, dar nici frumos nu mai sunt :) (am fost vreodata?).

In acea zi a fost un spectacol, festivalul Padina parca, iar noaptea au fost cazati vreo 30 de rockeri, care au cantat la chitara si au fumat ceva p-acolo. Pe la ora 1 ne-a luat somnul, ne-am dus la noi in camera, dar din pacate am inceput sa facem glume si ne-a trecut somnul, asadar am coborat iar, sperand sa ne ia somnul. Intradevar, mos Ene a venit, dar in pat ne-a apucat iarasi sa vorbim si sa facem glume, fapt ce l-a deranjat pe Ene, drept urmare a plecat iar. Pana la urma am adormit pe la ora 3 jumate si ne-am trezit la 9:30.

Nici nu ne-am trezit bine ca am si inceput un mini antrenament, de fapt o incalzire la care eu nu prea am participat din diferite motive: aveam febra musculara, nu stiam toate miscarile si am preferat sa fac poze si sa filmez. Apoi am mancat, am mai stat putin la barfa si ne-am pregatit pentru plecare.

La intoarcere am fost cel mai fericit fiindca am luat-o pe Jepii mari, un traseu mai lung, dar fiind de coborat a fost mult mai usor. Mi-a placut mult mai mult la coborare, parca a fost si mai frumos, atmosfera a fost insorita, am avut timp sa admir si natura. In fine… coborarea a durat vreo 5 ore si jumatate dar a meritat din plin deoarece traseul prin Jepii mari este mai frumos, mergi foarte mult prin padure, spre deosebire de Jepii mici unde mergi mai mult pe langa un raulet si nu prea sunt pomi.

Galerie poze Caraiman

[nggallery id=3]

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Vlad spune:

    frumos scris. frumoase poze.
    o intrebare am si eu… ghetele tipului din poza 8 sunt Quechua??
    seamana izbitor de bine cu o pereche pe care abia am cumparat’o. sunt buni de ceva?? eu inca nu am apucat sa ii urc pe munte.

  2. Salutare!

    Vreau si eu sa merg maine pe un traseu de-o zi pe Bucegi. Pentru ca este pentru prima oara cand voi merge pe Bucegi, ce traseu imi recomanzi? Conditia mea fizica este una buna.

    Mersi! ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.